Cardiomiopatia hipertrofică (CMH), cea mai frecventă cardiomiopatie genetică, este o afecţiune cu evoluție clinică imprevizibilă. Aritmiile atriale si ventriculare contribuie direct la morbiditatea şi mortalitatea pacienţilor cu CMH. Dat fiind faptul că strategiile actuale de stratificare a riscului în scopul prevenţiei morţii subite sunt suboptimale, identificarea unor noi parametri care să reflecte mai bine substratul aritmogen și riscul aritmic este un subiect de interes. Obiectivul principal al studiului este găsirea unor noi parametri capabili sa identifice pacienţii la risc de aritmii – aritmii ventriculare (AV), fibrilaţie atrială (FA).